Ce anume ne tine pe loc ?

V-ati pus vreodata intrebarile : "de ce eu sunt unde sunt ? de ce oare altii sunt inaintea mea ? de ce nu reusesc sa fac ceea imi propun ?" etc. Si lista poate continua ..... De cele mai multe ori , vin si raspunsurile la aceste intrebari : "eh, asa mi-a fost norocul" , sau "ce sa fac, asa a vrut Dumnezeu" si de cele mai multe ori , ca prin magie, apare raspunsul preferat de foarte multi oameni : "ASTA E, NU AM CE SA FAC' . Am auzit de multe ori aceasta fraza si pot spune ca majoritatea celor care o folosesc chiar cred in ea... Normal, e mai simplu sa crezi intr-o fraza decat sa crezi in tine... E cel mai simplu sa spui ca un lucru este prea scump , in loc sa ai in minte faptul ca daca ai vrea cu adevarat, ai putea obtine acel lucru.

De curand am auzit o poveste care s-a dovedit a fi adevarata si se adreseaza tuturor celor care cred in zicala : "Domne, unii pur si simplu au noroc sau se nasc norocosi" . 

Povestea suna cam asa : Unul din cei mai bogati africani la ora actuala activeaza in domeniul comertului cu diamante, DAR, exista un mare DAR in aceasta poveste. S-a nascut intr-o familie saraca si si-a vazut fratii cum mor de foame, iar cand a vazut ca si sufletele parintilor sai sunt pe cale sa se stinga, a decis ca el nu vrea sa aiba aceasta soarta si pur si simplu a fugit cat l-au tinut picioarele catre cel mai apropiat oras in care spera sa gaseasca mancare si tot ce are nevoie pentru a ramane in viata. Dorinta lui de a ramane in viata l-a facut sa gaseasca ajutor, hrana, si un adapost sigur. A fost adoptat , dat la scoala si usor usor incepea sa i se contureze un viitor stralucit. 

E foarte usor sa spunem "Da, chiar a avut noroc" . Dar oare asa sa fie? Nu cumva a luat decizia sa mearga spre ceea ce noi numim "noroc" ? Poate fi considerat "noroc" faptul ca s-a ridicat in picioare si a luat decizia de a schimba soarta lui ?

Aud aproape in fiecare zi oameni spunand : "nu pot mai mult de atat" , sau "asta e tot ce pot face" . Din punctul meu de vedere este total gresit. Aceste limite pe care ni le punem singuri sunt barierele care ne tin sa ajungem acolo unde vrem . Si iata cum apar si raspunsurile la intrebarile de la inceput:

-"de ce eu sunt unde sunt?" -> Un raspuns bun ar fi : "pentru ca iubesc mai mult scuzele decat actiunea" 

- "de ce oare altii sunt inaintea mea" -> "pentru ca probabil in timp ce eu ma intrebam acest lucru, au trecut pe langa mine multe oportunitati" 

- "de ce nu reusesc sa fac ceea ce imi propun?" -> "pentru ca nu reusesc sa trec peste rutina si peste propriile scuze si blocaje mentale".

Asadar si prin urmare, ca sa revenim la numele acestui articol, ce anume ne tine pe loc ?

- In primul rand, noi suntem cei care ne tinem pe loc 

- Faptul ca punem multe intrebari in loc sa actionam

- Preferam sa gasim scuze in loc sa vedem care este adevarul

- Teama de a parasii zona de confort . Dar ce facem cand zona de confort ne paraseste?

- Neincrederea in sine si lipsa respectului de sine

- Lipsa unei atitudini potrivite pe masura viselor si dorintelor noastre

"Ok, dar nu am bani, ce pot sa fac ?" . Pai , in primul rand, tot punandu-ti aceasta intrebare vei avea si mai putini bani... Asa ca o intrebare de genul asta poate fi inlocuita cu : "Oare la ce sunt eu bun? Ce pasiuni am ? Ce stiu cel mai bine sa fac ?" , etc

Si usor usor depasim limitele pe care ni le punem singuri in fiecare zi. Totul depinde doar de noi. 

Gandeste-te tu singur la urmatorul lucru : la inceput nu era nimic pe acest Pamant , iar tot ce folosim astazi (masini, telefoane, avioane, etc), totul provine practic din Pamant, si tot ce poti spune tu atunci cand treci printr-un moment mai greu este : "asta e , ce pot face?" .

Ridica-te in picioare si construieste-ti singur norocul. Orice iti doresti poti obtine daca iei decizia asta ! Nu te mai tine singur pe loc !

In incheiere o sa va spun o mica metafora: Am condus mult timp masini cu motoare puternice ce putea fi conduse ca niste masini normale si obisnuite , pana in momentul in care luai decizia de a apasa mai tare acceleratia. I-am dat masina mameie mele sa o conduca, si a mers in stilul ei normal , linistit, pana cand s-a decis sa apese mai tare acceleratia ca sa vada daca e vreo diferenta intre masina mea si a ei . Si exact asta ar trebuie sa facem noi oamenii. 

Sa apasam mai des "acceleratia" pentru a elibera tot potentialul ce se afla in interiorul nostru, si sigur vom avea surprize placute !