De ce e bine sa fii cumpatat ?

Povestea începe prin anul 2007, când în mintea mea totul era perfect. Abia îmi luasem carnetul de conducere, iar acasă, în garaj, ma aștepta de aproximativ 3 luni, un Volkswagen Eos rulat puțin peste 2000 km de către mama mea. Afacerile îmi mergeau asa cum planuisem eu, (montam cristale Swarovski pe orice obiect, de la haine la masini), aveam o iubita cu care ma intelegeam foarte bine, și locuiam intr-un complex de vile în care piesa de rezistenta era o piscina foarte mare.
Mai pe scurt, trăiam intr-o poveste frumoasa și nu îmi imaginam cum arată sfârșitul ei, și nici nu puteam concepe așa ceva. Dar, există un dar. Dacă în timpul ascensiunii te oprești, șansele de a te duce în jos sunt destul de mari, cam 100%.

Deci, de ce e bine sa fii cumpătat? În viziunea mea, e bine sa fii cumpătat  pentru a putea trece ușor peste dezamăgiri.

În momentele în care totul era roz în lumea mea, aveam tendința sa fac glume pe seama prietenilor mei care mergeau cu mașini foarte uzate sau mașini care erau ale părinților, etc. Eu, în Volkswagen-ul Eos primit cadou la 18 ani, ceilalți în Cielo, Citroen, Renault, etc. Anii au trecut, am vândut decapotabila, am trecut la Bmw, apoi au urmat doua decapotabile de la Mercedes și Audi. După aceste doua decapotabile a venit o "surpriza" mare pentru care nu eram chiar pregătit: Citroen C3 (este masina pe care o conduc de aproximativ 2 ani). Ca o ironie a sortii, în momentele în care aveam Volkswagen-ul Eos râdeam de un prieten care avea un Citroen C3 și nu intelegeam cum poate sa conducă asa ceva. (Eos-ul meu nu era avion sau Ferrari, dar eu îl percepeam ca fiind o super mașinuță).

Din anumite motive pe care nu le voi enumera și fără sa fie decizia mea, acum vreo 2 ani a trebuit sa vând Audi-ul cabrio pe care l-am avut înainte sa conduc Citroen-ul C3.
Am iubit și iubesc mașinile cabrio, și chiar dacă era și încă este per total  doar un fier, țineam foarte mult la acea mașină. Fenomenul cabrio în sine mă fascina și foloseam masina zilnic, nu era doar un moft de weekend. În general mergeam decapotat seara, pentru ca se lăsa ușor răcoarea și traficul lejer mă ajuta să mă bucur de ceea ce se afla sub capota motorului.

Iată-mă acum la volanul unui Citroen de 75 de cai, după 4 mașini cu motoare mari, (2 din ele aveau impozitul format din 4 cifre). Recunosc faptul ca nu cheltui cu motorina mai mult de 200 ron pe luna, bani pe care în unele cazuri ii dădeam cam la 3-4 zile.
Ca să pot să înțeleg situația, m-am oprit singur în parc și stând pe bancă priveam către mașina de care eu cândva râdeam. Am realizat că practic atunci când râdeam de acel prieten al meu, râdeam defapt de mine și mi-am dat seama că nu aș vrea să facă cineva glume pe seama mașinii mele, pentru că așa cum a conduce în 2007 un Citroen C3 nu fusese decizia amicului meu, asa și pentru mine a decis altcineva sa  conduc un Citroen C3.

De asta e bine sa fii cumpătat și să ai încredere doar în forțele proprii.

Nu râde de cineva atunci când încă ești în ascensiune, și nici atunci când ai ajuns pe o bază solidă. Lasă faptele sa vorbească pentru tine, nu judeca pe nimeni și mulțumește mereu pentru ceea ce ai.

Ce anume ne tine pe loc ?

V-ati pus vreodata intrebarile : "de ce eu sunt unde sunt ? de ce oare altii sunt inaintea mea ? de ce nu reusesc sa fac ceea imi propun ?" etc. Si lista poate continua ..... De cele mai multe ori , vin si raspunsurile la aceste intrebari : "eh, asa mi-a fost norocul" , sau "ce sa fac, asa a vrut Dumnezeu" si de cele mai multe ori , ca prin magie, apare raspunsul preferat de foarte multi oameni : "ASTA E, NU AM CE SA FAC' . Am auzit de multe ori aceasta fraza si pot spune ca majoritatea celor care o folosesc chiar cred in ea... Normal, e mai simplu sa crezi intr-o fraza decat sa crezi in tine... E cel mai simplu sa spui ca un lucru este prea scump , in loc sa ai in minte faptul ca daca ai vrea cu adevarat, ai putea obtine acel lucru.

De curand am auzit o poveste care s-a dovedit a fi adevarata si se adreseaza tuturor celor care cred in zicala : "Domne, unii pur si simplu au noroc sau se nasc norocosi" . 

Povestea suna cam asa : Unul din cei mai bogati africani la ora actuala activeaza in domeniul comertului cu diamante, DAR, exista un mare DAR in aceasta poveste. S-a nascut intr-o familie saraca si si-a vazut fratii cum mor de foame, iar cand a vazut ca si sufletele parintilor sai sunt pe cale sa se stinga, a decis ca el nu vrea sa aiba aceasta soarta si pur si simplu a fugit cat l-au tinut picioarele catre cel mai apropiat oras in care spera sa gaseasca mancare si tot ce are nevoie pentru a ramane in viata. Dorinta lui de a ramane in viata l-a facut sa gaseasca ajutor, hrana, si un adapost sigur. A fost adoptat , dat la scoala si usor usor incepea sa i se contureze un viitor stralucit. 

E foarte usor sa spunem "Da, chiar a avut noroc" . Dar oare asa sa fie? Nu cumva a luat decizia sa mearga spre ceea ce noi numim "noroc" ? Poate fi considerat "noroc" faptul ca s-a ridicat in picioare si a luat decizia de a schimba soarta lui ?

Aud aproape in fiecare zi oameni spunand : "nu pot mai mult de atat" , sau "asta e tot ce pot face" . Din punctul meu de vedere este total gresit. Aceste limite pe care ni le punem singuri sunt barierele care ne tin sa ajungem acolo unde vrem . Si iata cum apar si raspunsurile la intrebarile de la inceput:

-"de ce eu sunt unde sunt?" -> Un raspuns bun ar fi : "pentru ca iubesc mai mult scuzele decat actiunea" 

- "de ce oare altii sunt inaintea mea" -> "pentru ca probabil in timp ce eu ma intrebam acest lucru, au trecut pe langa mine multe oportunitati" 

- "de ce nu reusesc sa fac ceea ce imi propun?" -> "pentru ca nu reusesc sa trec peste rutina si peste propriile scuze si blocaje mentale".

Asadar si prin urmare, ca sa revenim la numele acestui articol, ce anume ne tine pe loc ?

- In primul rand, noi suntem cei care ne tinem pe loc 

- Faptul ca punem multe intrebari in loc sa actionam

- Preferam sa gasim scuze in loc sa vedem care este adevarul

- Teama de a parasii zona de confort . Dar ce facem cand zona de confort ne paraseste?

- Neincrederea in sine si lipsa respectului de sine

- Lipsa unei atitudini potrivite pe masura viselor si dorintelor noastre

"Ok, dar nu am bani, ce pot sa fac ?" . Pai , in primul rand, tot punandu-ti aceasta intrebare vei avea si mai putini bani... Asa ca o intrebare de genul asta poate fi inlocuita cu : "Oare la ce sunt eu bun? Ce pasiuni am ? Ce stiu cel mai bine sa fac ?" , etc

Si usor usor depasim limitele pe care ni le punem singuri in fiecare zi. Totul depinde doar de noi. 

Gandeste-te tu singur la urmatorul lucru : la inceput nu era nimic pe acest Pamant , iar tot ce folosim astazi (masini, telefoane, avioane, etc), totul provine practic din Pamant, si tot ce poti spune tu atunci cand treci printr-un moment mai greu este : "asta e , ce pot face?" .

Ridica-te in picioare si construieste-ti singur norocul. Orice iti doresti poti obtine daca iei decizia asta ! Nu te mai tine singur pe loc !

In incheiere o sa va spun o mica metafora: Am condus mult timp masini cu motoare puternice ce putea fi conduse ca niste masini normale si obisnuite , pana in momentul in care luai decizia de a apasa mai tare acceleratia. I-am dat masina mameie mele sa o conduca, si a mers in stilul ei normal , linistit, pana cand s-a decis sa apese mai tare acceleratia ca sa vada daca e vreo diferenta intre masina mea si a ei . Si exact asta ar trebuie sa facem noi oamenii. 

Sa apasam mai des "acceleratia" pentru a elibera tot potentialul ce se afla in interiorul nostru, si sigur vom avea surprize placute ! 

21 Decembrie 2012 - Ceva totusi se simte

21 Decembrie 2012 ?. Apocalipsa? Nu! Ceva de rau? Da si nu!

Ce sa fie oare pe 21.12.2012? Ceva se va intampla, asta e sigur. Se spune ca 72 de ore o sa fie intuneric si nimeni nu trebuie sa priveasca cerul, pentru ca multi nu vor suporta jocul de lumini si efecte pregatit de Univers.

Un lucru este insa sigur: de cateva luni bune, o schimbare incepe sa isi faca simtita prezenta: oamenii sunt din ce in ce mai obositi, timpul trece mai repede, mintea noastra incepe sa caute mai multe raspunsuri, iar multi incep sa "vada" si sa "simta" lucruri iesite din comun.

A sesizat cineva ca visam mai mult decat de obicei? Creierul incepe sa lucreze la un alt nivel, incercand sa ne pregateasca pentru marea schimbare ce va avea loc....

Nu ramane decat sa asteptam ziua de 21.12.2012, o zi care va lasa urme adanci in mintile noastre, dar nu va face lumea sa dispara....

In viziunea mea...

Caut aspectul pozitiv in orice situatie, chiar si acolo unde lucrurile se complica si devin negative.
Tot ce atrag in viata mea ma ajuta sa cresc, ceea ce nu este neaparat un lucru rau. Atrag si bune si rele. Atrag si soarele si ploaia... si invat sa schimb calea si directia spre care calatoresc. Acest lucru insa necesita putere si multe calitati, dar totul este pe masura viselor marete ce asteapta sa fie realizate. Stiu insa ca numai eu pot schimba totul, ca depinde numai de mine.

Ma indrept usor usor spre scara vietii si mai urc o treapta, dar in fiecare zi ma gandesc cum sa fac sa ajung pe scara rulanta...

Insiruiri de numere

In momentul asta imi vine in minte o carte pe care am citit-o recent , si anume "Vindecarea cu ingeri" , scrisa de Doreen Virtue. Aceasta scriitoare mizeaza pe faptul ca fiecare om are un inger ce il insoteste si il protejeaza. Tot ea spune ca fiecare insiruire de numere ce ni se arata in viata de zi u zi este un mesaj de la ingerul nostru.

In luna mai/2010 am trecut printr-o intamplare putin ciudata. Intr-o dimineata extrem de calda a trebuit sa ajung in graba sa-mi platesc o serie de impozite si taxe. Cand am ajuns acolo, primul lucru pe care l-am facut a fost sa trag un bon de ordine......

Prin ochii altuia

M-am trezit linistit, ora 10 si un sfert. Totul in jurul meu se desfasura ca in orice alta zi normala. Insa ceva devenea ciudat. Simteam nevoia sa clipesc din ce in ce mai des.

La fiecare inchidere a pleoapelor, in mintea mea se desfasura un "film", o actiune bine conturata.Clipesc, si vad in "fata" ochilor o familie linistita, in vacanta, stand la plaja, jucandu-se cu copiii lor. Trec cateva minute de liniste si clipesc din nou: un catelus alearga intr-o curte si se tavaleste prin iarba , fericit ca a trecut pe sub furtunul cu care stapanul sau uda gazonul.

Urmeaza momente de liniste, chiar cateva ore in care totul revenise la normal. Dar spre seara, un nou "film" incepea sa se deruleze in mintea mea: un copil parasit de cei dragi incerca sa isi gaseasca linistea, era nedumerit de tot ce este in jurul lui, era intr-adevar neajutorat.

In toate aceste secvente ce se derulau de-a lungul unei zile in mintea mea, eu nu puteam face nimic.
Vedeam doar cateva minute prin ochii altuia. Lucru care m-a bulversat. Total.

Inceputul

Sunt un pic confuz cand stau si ma gandesc la cate lucruri putem face cu mintea noastra. Se spune chiar ca am putea sa oprim timpul si ca am putea inversa rotatia planetei noastre daca toti ne-am utiliza creierul la capacitate maxima. Din pacate noi oamenii de rand folosim doar 5% din puterea ce se afla in interiorul cutiei craniene. Dar ce s-ar intampla daca am ajunge sa ne folosim mintea dincolo de acesti 5% ? Ce s-ar intampla daca ne-am dezvolta abilitatea de a creste puterea de gandire ? Ce s-ar intampla daca am putea sa transmitem niste frecvente mult mai puternice decat pana acum ? Raspunsuri gasim chiar "in jurul nostru" : levitatia, hipnoza, vindecarea prin hipnoza, indoirea unei linguri prin puterea mintii, telepatia, + multe altele, sunt rodul muncii mintii noastre. Avem capacitatea de a face lucruri inimaginabile, si intr-un fel asta ma sperie, dar in acelasi timp ma face sa vreau sa descopar pana unde pot merge eu, de exemplu. Pana unde poate merge mintea mea? Pot sa vindec? Pot sa indoi o lingura doar cu puterea mintii? Pot sa atrag lucruri asupra mea? Pot sa fac o persoana sa ma contacteze doar gandindu-ma la ea? Una peste alta, mintea noastra a uitat sa faca exercitii, iar asta este un lucru extrem de rau.